Desene de: G H. LABIN
1. Stă jăvruţa Fonfonel,In luxosul dormitor.
Plin de funde fel de fel.
Alintat ca un odor.
2. De Madam Fifi Cutare,
Ce-i serveşte'n farfurie
Zeci de feluri de mancare,
Şi-l pofteşte, şi-l imbie.
3. Cu cuvinte drăgăstoase:
„Ingeraşule — adorat.
Uite carne fără oase,
Pentru tine — am cumpărat !'"
4. Deschizând uşa'ncet.
Apăru în dormitor,
Mirosindu-i a cotlet,
Un dulău, numit Azor.
5. Dând de el, madam Cutare,
Se răsteşte furios.
Şi sa-l bată iute sare:
— Marş la tine'n curte jos!
6. Abătut de — aşa primire,
Câinele cel credincios,
Se'ndreaptă spre ieşire,
Mormăind cu glasu-i gros:
7. „Zău, atâta nedreptate,
Nu mai este de răbdaţi
Leneşii primesc dc toate,
Harnicu', stă nemâncat!
8. Prin zăbrele 'şi plânge amarul
Unui frate, tot ca el.
Ce primeşte — ocări cu carul
Şi'ngrijiri de niciun fel.
***
1. Răsfăţatul Fonfonel, Ţanţoş pleacă la plimbare.
Cine-i mai fudul ca el.
Cu umbrela lui de soare?
2. „Nu cumva, a zis stăpâna,
Puiul să se'nbolnăveascăl
Să-i dai apă, Leano, intr'una.
Vreau plimbarea să-i tihnească !
3. Ia şi-un evantai cu tine,
Să-i faci vânt când se 'ncălzeşte,
Şi hrâneşte-l fato bine,
Căci căldura îl slăbeşte.
4. Fonfonel se mişc'alene,
Dă din coadă sclifosit.
Şi priveşte printre gene
Pe dulăul oropsit.
5. — Ce scoţi limba'ntruna, dragă.
II întreabă'n râs, javruţa.
— Nu ai apă? Bea şi bragă!
De ţi-e cald, ia-ţi umbreluţa!
6. Rabd'Azor îndurerat,
Vede apă într'un vas,
Şi cum este însetat.
Către cană face-un pas.
7. Javra strigă înfuriată
— Să-mi bei apa îndrăzneşti?
Este-a mea, a mea e toată!
Eu sunt domn! Tu slugă eşti!
8. — Eşti un trântor, spune-Azor,
— Cum? Ce-ai zis? ţipă potaia.
II înşfacă de-un picior.
Şi se 'ncinge hărmălaia!
***
Hop stăpâna c'o nuia.
Vrând să spargă tămbălăul,
Ea tot în Azor dădea:
2. — Na! să-ţi fie 'nvăţătură.
Să-l mai muşti pe Fonfonel!
Piei de-aicea. secatura!
Şi dădea mereu în el.
3. Cu bastonul, cu piciorul
II lovea grozav de tare.
Pe când Fonfonel, „odorul".
Bucuros în juru-i sare.
4. Schiaună bietul Azor,
Şi se vaită'n limba Iui:
— Nu mai da stăpâno, mor,
Lasă-mă te rog să-ţi spui,
5. Cum potaia dumitale,
Şi-a bătut de mine joc.
Eu mergeam pe-aici agale.
De căldură luasem foc.
6. Şi mi-era atât de sete...
Dar stăpâna nu 'nţelege,
Şi 'ncă un baston îi dete,
Apoi porunci să-l lege.
7. Stă legat-acum Azor,
Cu grumazul sugrumat,
Sub arşiţa lui Cuptor,
Rău bătut şi însetat!
8. Iar cucoana-şi giugiuleşte,
Fonfonelul ei iubit,
Cu'n cotlet îl răsplăteşte,
Pentru câte a păţit.
***
1. In salon, pe canapea,
Fonfonel se odihneşte,
Cu o pernă drept saltea
Doar aşa, somnu-i prieşte!
2. In odaia de culcare
Unde-i şi pătuţul lui,
Ziua, e căldură mare,
Capul jos, nu poţi să-l pui!
3. Şi e zgomot: telefon.
Convorbiri plictisitoare.
Linişte nu-i ca'n salon,
Unde-i umbră şi răcoare!
4. Printre perne de mătase. E-o plăcere să visezi:
Storurile-s bine trase,
Soarele, nici nu îl vezi.
5. In ogradă, e cuptor,
Pic de apă nu-i pe-aproapel
Şi legat, bietul Azor,
N'are unde să se-adape.
6. Şi-i e sete! Vai de el!
Trupu-i tot, o vânătaie,
Şi muşcat de Fonfonel,
Şi ţinut doar în bătaie!
7. Tristă-i viaţa lui şi-amară:
însetat, bătut, legat,
Tot în curte: iarnă, vară,
înjurat şi nemâncat!
8. Şi ca el mai sunt o mie
Ce o duc atât de greu.
Biete slugi fără simbrie!
Le-a uitat şi Dumnezeu!
***
1. Madam Fifi sa gătit.
Cu cercei şi pălărie.
Şi cu javra a pornit,
Astăzi, la cofetărie.
Cu potaia lângă ea,
Şi fudulă a ordonat,
Să o ducă la şosea.
3. Dup'o oră de plimbare.
Drept la Capşa s-a oprit,
Dulciuri să-i dea de mâncare,
Fonfonelului iubit.
4. La o masă alăturată,
Stă o doamnă c'un căţel.
Şi în vorbă intră'ndată,
Cu acesta, Fonfonel.
5. — Ai odaie separată?
Cu pătuţ şi perne moi?
Ai hăinuţă încheiată.
Cu butoni de aur, noui?
6. — Am de toate, ce poftesc,
Ii răspunde Pufuşor,
In belşug mă lăfăesc
Şi-aş dori să mă însor.
7. C'o nevastă de neam mare,
Nu cu una din popor!
Căci nu sunt un oarecare,
Căţeluş de prin Obor!
8. Sunt un domn de viţă-aleasă,
Sânge-albastru am în vine!
Boeroaică vreau mireasă,
Nu mâ'nsor cu orişicine!
***
1. E aevea ? Ori e vis ?
Zice javra Fonfonel.
— Râcitorul e deschis,
Pot să iau ce vreau din el !
Frişcă, pui şi brânză nouă,
Chifteluţe, prăjitură.
Un salam, ridichi şi ouă.
3. Ce e drept, aici'n casă.
Am mâncare berechet !
Dar mai e până la masă.
Pot să fac un mic banchet.
4. Să mănânc ce-mi place mie,
Pe alese, cât doresc !
Nimeni, nimeni să nu ştie,
Cât de bine mă hranesc !
5. Şunca-i bună, minunată I
Iar salamul, e gustos.
Frişca-i dulce, vanilată,
Laptele e răcoros.
6. Hrăpăreţul Fonfonel,
După ce-a mâncat tot, tot,
Se retrage frumuşel.
Şi se linge'ncet pe bot.
7. — Cine mi-a furat mâncarea!
Uite răcitorul gol !
A rămas un ou şi sarea.
Şi ridichi, cam de un pol.
8. Strigă doamna, supărată:
— Leano, tu eşti hoaţa, ştiu,
Băţul am să-l iau îndată,
Si cu el, la tine viu.
***
1. Leana stă lângă dulău.
De necazuri i se plânge :
— M-a bătut stăpâna, rău,
M-a bătut până la sânge !
2. Leafa nu vrea sa-mi plătească,
Zău, îmi vine să m'omor,
Auzi, vrea sa-mi socotească,
Ce a lipsit din răcitor.
3. Şi îţi jur pe ce-am mai sfânt.
Că n'am luat nimic, nimic.
Să n'am parte pe pământ.
De noroc şi eu, un pic.
4. Dacă am furat ceva:
— Să mă bată Dumnezeu !
Ispăşesc, pe cinstea mea,
Un păcat, ce nu-i al meu !
5. In ăst timp, în dormitor,
Fonfonel se perpeleşte,
Strigi după ajutor,
Şi'n dureri se svârcoleşte.
6. Are crampe, varsa'ntruna
Schiaună şi se jeleşte.
Doctori-a chemat stăpâna,
Şi odoru-şi oblojeşte.
7. — Dau oricât să mi-l salvaţi. Vreau micuţul să trăiască !
Orice trebui, cumpăraţi,
Ca să se'nsănătoşească.
8. Ca un prinţ e îngrijit,
Fonfonel în dormitor.
Iar în curte, oropsit.
Zace singur biet'Azor !
***
1. Fonfonel s'a vindecat.
Şi cucoana. încântată,
Lume multă a adunat.
La o masă'nbelşugată
Prăjituri şi îngheţată.
Roşu vin şi vin bălan.
Şi sirop şi limonadă.
3. O amică, doamna Ciuc,
I-a adus lui Fonfonel,
Un pisoi de cauciuc
Şi din cârpe, un căţel.
4. Domnişoara Micşunescu,
Un costum de marinar.
Iar Georgeta Marinescu,
i-a adus o barcă'n dar.
5. Alta, Smărăndiţa Lae,
Şi Titina D. Trombon,
I-a adus costum de baie
Şi-o tichie cu pompon.
6. S'a ţinut şi-o cuvântare,
Şi-a fost dans şi veselie,
S-a încins o horă mare,
S'a jucat şi o chindie.
7. Sărutat şi alintat,
Şi cu flori împodobit.
Doar pe braţe e purtat,
Fonfonel cel giugiulit,
8. Amărît, Azor priveşte.
„Cum se poate, cum se poate",
Se întreabă, se gândeşte,
„Chiar atâta nedreptate !"
***
1. Peştişori, micuţi, zglobii,
Roşiori şi aurii.
In borcan cucoana are.
Râme le dă de mâncare.
Cu invidie priveşte.
Şi e foarte înfuriat,
Că stăpâna-i îngrijeşte.
3. — Pari cam abătut potaie !
Zice mâţa'n zeflemea.
Răsfăţatul din odaie,
Nu eşti tu, i-altcincva.
4. — Eşti o javră caraghioasă.
Şi. mă rog. ce ştii, ce poţi ?
Trândăveşti mereu în casă.
Nici măcar nu ştii să'noţi I
5. Uite peştii cum despică
Apa'n două, cu codiţa,
Tu. în locul lor, de frică.
Ai striga după mămiţa.
6. Că stăpâna îi iubeşte,
O'nţeleg şi nu mă mir,
Intre-un câine şi un peşte,
Tot un peşte eu admir !
7. Dar eşti prost şi nătărău.
Că nu ştii să scapi de ei.
Un deştept în locul tău,
Ar da iama printre ei.
8. Dar eşti slab, neputincios.
Un borcan să spargi, nu poţi !
Dac'ai fi mai curajos,
Le-ai veni de hac la toţi,
***
1. Mâţo, o să-ţi dovedesc.
Că borcanul, praf il fac !
Peştii o să-i risipesc.
Şi-o să fac pe jos un lac.
2. — Nu te cred, zice pisica.
Doar te lauzi, ştiu eu bine !
Nu eşti bun tu, de nimica.
Cine-i mai fricos ca tine ?
E un fleac, nimica toată.
O să-i vezi pe jos, aici.
Doar cât ai clipi odată.
4. Au să'noate pe podea,
Peştişorii ce-i admiri,
Iară tu pe canapea.
De curaju-mi să te miri.
5. Bufff ! Borcanu-i la pământ.
Fonfonel l-a răsturnat.
Pisicuţa, ca un vânt.
Peştişorii i-a'nhăţat.
7. Intr'un Iac de apă şade.
Aiurit şi necăjit,
De necaz covorul roade,
Că pisica a izbutit.
6. Şi pe sub mustăţi, zâmbeşte:
Planul ei a reuşit,
Căci de mult râvnea la peşte.
Fonfonel e păcălit !
8. Să îşi bată joc de el.
S'aibă peşte la dejun.
Lasă. îşi zice Fonfonel,
O să vezi cum mă răzbun !
***
1. Pe când mâţa se-ospăta
Din mâncarea-i favorită.
Şi cu'n ochi doar se uita
La jăvruţa păcălită,
Chiar madam Fifi Cutare.
Şi văzând ce s'a 'ntâmplat.
La pisică'ndată sare:
3. — Câţţ ! dihanie blestemată!
Se repede şi-o loveşte,
Peste bot întâi, odată
Şi-apoi unde nimereşte.
4. — Pentru ce mi-ai spart borcanul
Ca să te îndopi cu peşte ?
Şi îi cară cu toptanul
Până ce o năuceşte.
5. Pe „odor" de jos îl scoală :
— Hai drăguţă, la mămica,
Hop'aici la mine'n poală.
Spune, te-a zgâriat pisica ?
6. — Vai ! Cu apă eşti stropit.
In vre-un ciob, nu te-ai rănit?
Ah ! strănuţi. Nu ai răcit,
Fonfonelul meu, iubit ?
7. — Tu eşti bun şi drăgălaş,
Pagube nu-mi faci de fel,
O să mergem în oraş,
Dragu mamei Fonfonel !
8. Cu trăsura la şosea,
Ş'apoi, la cofetărie.
Ca să papi o acadea,
Dintre-acelea ce-ţi plac ţie.
***
1. Fonfonel nu a uitat.
Cât de bine s'a hrănit,
Când din răcitor a luat,
Tot ce-a vrut şi a râvnit.
2. Că apoi s'a 'nbolnăvit.
Crede că-i o întâmplare,
Nu ştie c'a pătimit,
Pentru lăcomia-i mare.
Drum într'una,
Fonfonel, Şi un plan în cap îi coace,
Căci e lacom şi mişel.
4. Iată! Bucătarul bagă
O friptură 'n răcitor.
Apoi, repede aleargă
Să se uite la cuptor.
5. Uşa e deoparte dată,
Fonfonel, zdup, în gheţar,
— Ah, să mai mănânc odată,
Şi apoi, afară sar!
6. Bucătaru-şi aminteşte,
Că gheţaru-i ne'ncuiat,
Să-l închidă, se grăbeşte.
Fonfonel stă nemişcat.
7. Dârdâe înebunit.
Să crâcnească, nu 'ndrăzneşte,
Stă 'ntr'un colţ înghemuit.
Şi de ger înţepeneşte.
8. De! a cui e vina,' zău?
Singur el e vinovat.
C'a fost hoţ şi nătărău,
Şi-acum şade încuiat.
***
1. Scandalul e acum în toi,
Stăpâna plânge, se jeleşte.
Şi face ditai tărăboi,
Că javra nu şi-o mai găseşte.
2. — Unde-i căţelul meu iubit?
Sunt sigură c'a fost furat.
Oh, doamne, de n'ar fi murit,
Tramvaiul să nu-l fi călcat!
Să ştiţi, că de noroc aţi dat.
Cu banii mei vă procopsiţi.
Şi jur că n'o să vă mai bat.
4. Dar dacă însă, nu-l găsiţi,
Pe Fonfonel, până diseară,
Ce vă aşteaptă, cred ca ştiţi.
Vă dau pe toţi afară!
5. Un ban, simbrie nu mai luaţi.
Dacă rămân fără „odor"
Şi nebâtuţi n'o să plecaţi,
îmi vine—acum să vă omor!
6. Dulăul, foarte 'nduioşat.
In cercetări pleacă îndată,
De răcitor s'a apropiat,
Şi bucuros îşi spune: Iată!
8. Şi astfel, javra fu salvată:
Mai mult moartă decât vie,
Vânătă şi îngheţată,
Tremurând ca o piftie.
7. Aici c bietul Fonfonel!
Ham- ham! Vi l-am găsit!
Şi latră că a dat de el,
Şi este tare mulţumit.
***
1. A sosit azi din Focşani,
Verişoara Marioara,
Eugen din Botoşani,
Unchiul Sandu din Amara.
Are un copil: Costel.
L-a adus acuma vara
In Capitală şi pe el.
3. Gazda pe toţi îi primeşte,
Cu'n surâs şi-o 'nbrăţişare
Şi în casă îi pofteşte.
Căci odăi, destule are.
4. Dar Costel stă cu Azor,
Ii vorbeşte şi-l alintă,
Fonfonel latră de zor
Şi la el se uită ţintă:
5. Cum tu mângâi un dulău?
Jigărit şi răpănos?
Păi, mă superi foarte rău!
Nu vezi cât sunt de frumos?
6. Strigă'n limba lui, căţelul,
Şi cucoana, după el;
— Joacă-te cu mititelul,
Lasă-1 pe Azor, Costcl!
7. — Mie-mi place ăsta mare!
Ii răspunde nepoţelul,
Căci mult mai deştept îmi pare
Şi mai bun ca Fonfonelul.
8. — Cum? Aşa-mi vorbeşti tu mie?
Strigă Fifi mânioasă.
Lasă că-ţi arăt eu ţie.
Ia poftim îndată 'n casă!
***
1. La masă stă familia — acum, Mănâncă ciorbă, crap prăjit.
Şi bea din vinul cel mai bun,
Curcanu-i fraged, rumenit.
2. Cartofii se topesc în gură,
Salata-i c'undelemn grecesc,
Brânzeturi, fructe, prăjitură,
E un dejun împărătesc.
3. Şi Fonfonel are de toate,
In farfurioara lui de-argint,
Se 'ndoapă până nu mai poate,
Bea şi cafea. Zău, nu vă mint!
4. — Priviţi, cât e de drăgălaş!
Zice stăpâna 'nduioşată.
— Aleargă ca un iepuraş
Şi-mi răvăşeşte casa toată.
5. Când văd că sburdă, că-i voios,
Orice-ar strica, mie nu-mi pasă.
îmi spun: e tânăr, sănătos.
Şi s'o fi plictisind în casă!
6. O prăjitură de pe masă
Ia băeţaşul binişor
Şi iese nevăzut din casă
Spre a i-o duce iui Azor.
7. — Uite-Azor, o prăjitură!
Ce, tu tot flămând să stai?
Bag'o repede în gură
Şi apoi la joacă, hai!
8. Fonfonel, însă, pândeşte.
Şi cuprins de gelozie.
Pe covor se zvârcoleşte.
Urlă în sufragerie!
***
1. Este zece dimineaţa, Fonfonel nu s'a trezit.
Căci aşa îşi duce viaţa:
îmbuibat şi tolănit.
2. Scufundat în somn visează.
Că Azor a fost luat,
De hingheri, ziua'n amiază,
Şi pe urmă împuşcat.
3. Că pe el Costel acuma,
II desmiardă şi-l iubeşte,
Şi 'ntr'un joc o duce într'una
Şi cu dulciuri îl hrăneşte.
4. Dar din vis javra tresare,
Deşteptat de-un măcăit.
— Cine face zgomot oare,
Când sunt foarte obosit?
5. A, răţuşte blestemate,
Somnul nu mi-aţi respectat,
O să vă omor pe toate,
De mac-mac, m'am săturat!
6. Unde credeţi că v'aflaţi?
Pe moşia voastră, poate?
Ce zburdaţi şi ce strigaţi?
Parcaţi fi nebune toate!
7. In grădină viu îndată,
Şi cât sunt de furios,
Mă reped la voi odată
Şi vă sfâşii pân'la os!
8. — Su sunt Fonfonel, să ştiţi.
Sunt căţel de viţă-aleasă,
Şi cu mine nu glumiţi
Uite, ies acum din casă!
***
In grădină printre raţe.
Doamne, Doamne, ce măcel,
Vrea pe toate să le 'nhaţe.
2. Fug reţuştele speriate,
Care încotro apucă
Dau din aripi disperate.
Se pitesc lângă ulucă,
3. Lângă pomi, lângă coteţ,
Una cade într'o groapă,
Un răţoi mai îndrăzneţ
Sare 'ntr'un butoi cu apă.
4. O răţuşcă durdulie.
Ameţită şi'ngrozită.
Fuge în bucătărie.
Unde cade istovită.
5. Dar potaia nu se lasă.
Le vânează ca turbat,
Le ucide fioroasă,
Fiindcă I-au sculat din pat!
6. Cinci boboci a omorît,
Pe vr'o zece i-a rănit,
Pe-un răţoi l-a doborît
Şi pe altul l-a chelit.
7. — Ei, acum v'am arătat.
Cum ştiu eu să pedepsesc.
Când în tihnă nu's lăsat
In pătuc să m' odihnesc !
8. Apoi foarte încântat.
C'a scăpat de măcăit.
Merge iarăşi la culcat
Şi adoarme fericiţi
***
Şi visează, mi se pare,
Că se spală cu săpun.
Şi se duce la plimbare.
2. In grădină servitoarea.
Să dea apă a intrat.
La răţuşte şi mâncarea.
Din grăunţe şi pâsat.
3. Dar în loc stă speriată,
Când răţuştele le vede.
Se cruceşte biată fată
Şi in casă se repede.
4. Doamnă, în grădină-i jale.
Cinci răţuşte moarte zac
Lângă gard şi mai Ia vale,
Alte zece, sub copac.
5. Una nu mai e întreagă,
Ori sunt moarte, ori rănite.
Nu e una nebeteaga
Şi sunt toate jumulite,
6. Vai, sărmanele de ele.
Mă topesc de mila lor,
Cât erau de frumuşele,
Măcăiau cu toate'n cor,
7. Când se bălăceau în lac.
Şi sburdau prin grădiniţă,
Toată ziua: mac mac!
Şi s'au dus acum, coniţă!
8. — Vai demine! Vai demine!
Strigă doamna disperată.
Cine-i ucigaşul, cine?
Fugi fetiţo de mi-l cată.
***
Fifi, incepu a plânge.
Ş'inima in loc i-a stat
Când văzu atâta sânge!
2. Iarba, florile, pătate.
Şi calcate în picioare
Şi răţuşte sfâşiate,
Se prăjesc acum la soare.
3. Fulgi şi pene'n aer sboară
In grădina pustiită.
O răţuşcă stă să moară.
Lângă'o floare ofilită.
4 — Vai. ce jale, ce prăpăd!
Zice doamna şi suspină
O răţuşcă nu mai văd
Să se mişte prin grădină
5. Era poarta încuiată.
Nimeni n'a putut intra.
Şi privesc în juru-mi roată.
Nu văd cum s'ar strecura
6. Prin uluci, vr'un om de-afară
Să pricep nu pot de loc,
Cum de a putut să sară.
Ucigaşul in ăst loc !
7. Tot găndindu-se într'una,
II zăreşte pe Azor.
Am găsit, zice stăpâna
Vinovatul, şi'l omor!
8. — Piei jivină răpănoasă,
Locul tău e pe maidan.
Strigă doamna mânioasă.
Aruncând c'un bolovan.
***
De când Azor a fost gonit.
De când nedreapta lui stăpână
Nevinovat, l-a pedepsit.
2. De două ori a încercat
Să între'n curte, biet Azor,
Dar iar la goană a fost luat.
Lovit c'o piatră în picior.
3. Flămând, hulit şi însetat.
Sta ziua toată pe maidan
Şi lângă el, un om sărman
Un coş cu sdrenţe-a adunat.
4. Un amărît. un cerşetor.
Bolnav şi fără pâine,
Fără adăpost, ca şi Azor,
Trăieşte ca un câine.
5. Dacă se'ndură cineva,
Să-i svârle de mâncare,
împarte bucăţica sa,
Cu câinele ce n'are.
6. Dar într'o zi, un alt dulău
li spune lui Azor:
— Aicea pe maidan e rău!
Eu îţi arăt un alt locşor,
7. Intr'un şopron umplut cu paie,
E numai bine de dormit!
Nu picâ'n el un strop de ploaie,
Acolo vino, te invit!
8. Eu nu pot, celălalt răspunde
Căci noaptea, casa o păzesc
Şi hoţii'n ca, nu pot pătrunde.
Eu stau de veghe şi-i gonesc!
***
După un gard, Azor zăreşte.
Cum doi oameni au venit
Şi-unul altuia-i şopteşte:
2. — O să dăm o lovitură
Şi-o să ne îmbogăţim!
După colţ, e o trăsură.
Luăm milionu şi-o tulim !
3. Eu stau şi pândesc afară.
Zice unul dintre hoţi.
Tu iei bani şi-o brăţară
Din dulap. Şi dacă poţi.
4. Intri şi'n sufragerie.
Şi acolo, vei găsi
Foarte multă-argintarie.
Şi cu ea, la mine vii!
5. Binişor, intră'n ogradă,
Câinele fidel, Azor,
Fără ca hoţii să-l vadă,
Sare gardul în pridvor.
6. Latră tare, ca să fie
De stăpână auzit.
Face multă gălăgie,
Pân'ce doamna s'a trezit!
7. — Nu mă Iaşi să dorm potaie?
Strigă dânsa somnoroasă.
Se repede în odaie,
Ia umbrela furioasă,
8. Şi îi cară lui Azor,
Lovituri, de-l năuceşte,
II izbeşte în picior
Şi in stradă îl goneşte.
***
Stăpâna lui a adormit.
Şi toţi din casă n'au habar.
Că hoţu-i dup'un pom pitit.
2. C'o cheie falşă a pătruns
De-a dreptul în birou,
Unde-i dulapul a ajuns
Şi-i beznă ca'n cavou !
3. Dar Fonfonel s'a deşteptat
Insă nu mişcă, nu crâcneşte.
Căci hoţul un cârnat i a dat
Iar javra stă şi se hrăneşte.
4. Azor, urechile-a ciulit,
Şi într'o clipă, e'n picioare!
In alta, hop a şi sărit
Pe hoţ ca sâ-l doboare.
5. Sărind prin geam. el a'a rănit,
Şi sângele-i curge şiroi.
Dar drept la hoţ s'a repezit
Ş'acuma lupta e în toi.
7. Dar dup'o surdă bătălie,
E Buza-Lată doborit:
I-a luat din pulpă o felie
Şi ghiara, i-a înfipt-o'n gât
6. Şi luptă aprig, trup la trup,
Azor, c'un ditamai vlăjgan.
Zis Buză-Lată-Cantalup.
Un hoţ temut şi un ţigan.
8. Şi fericit că a învins
Azor sc duce iar pe stradă...
încet, portiţa a împins.
Stăpâna lui să nu-l mai vadă!
***
Fonfonel nu s'a clintit.
Fici măcar nu a lătrat!
Sub divan, a stat pitit.
2. Dar acum s'a isprăvit
Hoţul, zace leşinat.
Iar dulăul a ieşit.
De primejdie a scăpat !
3. Ţanţoş, umblă prin birou.
Dă din coadă îngâmfat,
Şi se crede un erou,
Par'că el ar fi luptat!
4. Dar cum umblă prin odaie
Drept în cioburi nimereşte.
La picior puţin se taie
Şi la coadă se răneşte.
5. Pentr'o mică zgârâietură,
Schiaună ca înjunghiat.
Ce scandal! Ce tevatură!
Toată casa a sculat!
6 Şi vin cu toţi. din somn treziţi,
Să vadă ce s'a întâmplat!
Şi'n prag rămân încremeniţi
Când dau de hoţul leşinat.
7. — Cât de viteaz e Fonfonel!
Strigă stăpâna, încântată.
Vedeţi, cât e de mititel
Pe hoţ, l-a doborît îndată!
8. Aduceţi repede tinctură.
Căci e rănit, vai, în ce hal!
Şi alergaţi dup'o trăsură
Să-l ducem iute la spital.
***
Oaspeţi mulţi azi a poftit,
A jevruţei vitejie,
S'o serbeze s'a gândit.
2. Au venit cucoane multe.
Cum potaia s'a luptat,
Vor cu toate să asculte.
Cum pe hoţ l-a sfâşiat.
3. Fiecare i-a adus,
Daruri multe, fel de fel,
Iar madam Fifi i-a pus,
Un joben, lui Fonfonel,
4. Doamna Miţa N. Novac,
Cu mânuţa-i i-a lucrat,
Pentru Fonfonel un frac.
Şi-un buchet de flori i-a dat.
5. Doamna Leni Pitpalac,
Să nu fie mai prejos,
I-a adus pantofi de lac,
Şi-un palton de iarnă gros.
6. La şampanie-a lui stăpână,
A ţinut o cuvântare,
Cu o cupă într'o mână.
A spus către adunare:
7. — Vreau să fie decorat,
Pentru fapta lui măreaţă!
Şi cu muzică plimbat Mâine,
prin întreaga piaţă!
8. Dar Costel nu stă în casă:
Ba-i 'n curte, ba'n pridvor.
De serbare lui nu-i pasă!
Stă de vorbă cu Azor
***
Filofteia ca sa spele
Rufele ce'n apa-au stat
A taiat intai surcele,
2. A pus apă în cazan.
Albia şi-a aşezat,
A scos sodă din borcan,
Rufele şi le-a frecat.
3. Filofteia-i muncitoare,
E cinstită, credincioasă,
E o bună servitoare
Sprintenă şi respectoasă.
4. Singură'n spălătorie,
Spală rufele de zor.
Şi e-un cântec se îmbie
Ca să aibe mai mult spor.
5. Fonfonel s'a strecurat,
Binişor lângă săpun
Şi târcoale i-a tot dat:'
„De mâncare-o fi bun"?
6. Hap! A luat săpunu'n gură,
Dar îl vede Filofteia:
Cu'n picior ş'o'njurătură,
A scăpat, de el, femeia.
7. — O să mi-o plăteşti tu mie.
Fiindcă nu mi-ai dat săpun.
Lasă, că ţi-o coc eu ţie
Filofteio! mă răzbun!
8. Dar săpunu' ce-a 'nghiţit,
Crampe, vărsături i-a dat,
Ş'astfel fuse pedepsit,
După cum a meritat.
***
I-a prescris lui Fonfonel
Spălături ca tratament
Cu ceai cald de muşeţel.
2. Doar un ceas a stat bolnav.
Apoi bine s'a făcut.
Insă cum îl ştiţi, trândav
Toată ziua a zăcut.
3. Spre'nserat şi-a amintit,
Cum a fost el înjurat,
Dat afară şi lovit.
Cum săpunul i l-a luat
4. Filofteia dimineaţa.
— Numai ea e vinovată,
C'am vărsat şi mi-a fost greaţă.
Spune javra supărată.
5. Vreau să mă răzbun îndată!
Ţâşti! a şi sărit din pat
Fonfonel, ca-o săgeată
Şi în curte-a alergat
6. Pe-o frânghie atârnate.
Stau la soare, la uscat
Rufele frumos spălate.
Fonfonel a şi înhăţat
7. O cămaşă ş'un cearceaf....
Şi de loc nu s'a lăsat,
Pân'ce nu Ie-a făcut praf:
In bucăţi le-a sfâşiat.
8. In zadar a plâns femeia.
Jurând că-i nevinovată.
Rău bătută, Filofteia
A fost iute afară-dată.
***
1. Dulăul a rămas în stradă
Şi cu privirea lui deşteaptă.
A urmărit, vroind să vadă,
Spre care loc Costel se'n-dreaptă.
2. Apoi în curte a intrat.
Şi s'a gândit cu 'nduioşare:
—Mi-e tare drag acest băiat,
Cât ţin la dânsul ştie oare?
3. După o oră de umblat.
Copilaşul şi jăvruţa
Au ajuns pela şosea.
Târând cu ei săniuţa
4. Dar prin câte a trecut
Până ce-a ajuns Costel!
Ce necazuri i-a făcut,
Uriciosul Fonfonel,
5. Ori o lua tot înainte,
Ori nu se urnea deloc,
Ori urla ca scos din minte,
Ori sărea mereu pe loc.
6. —Stai cuminte, lângă mine.
Javră rea, neastâmpărată,
Căci de nu, e vai de tine,
Nu te mai plimb niciodată.
7. Hai, acum ne luăm avânt,
Şi de-aicea, pe noi doi.
Sania noastră, ca un vânt.
Ne va duce pe-amândoi.
8. O să crezi că zbori potaie.
Prin văzduh o să te port,
Iar stăpân'ta din odaie,
O să-ţi facă aeroport.
***
Pe pământul îngheţat,
Şi la vale tot coboară.
Dar jăvruţa, ne'ncetat.
2. Se tot sbate, se smuceşte.
Vrea să-l muşte pe Costel.
Băeţaşul se fereşte
Dar mişelul Fonfonel
3. De-o mână l-a 'nfăşcat
Şi îl ţine şi îl strânge,
L-a sgâriat şi l-a muşcat,
Până l-a umplut de sânge.
4. Costel priveşte 'nfricoşat,
Cum sania, fără frână.
Spre un copac s'a îndreptat.
Lăsată într'o rână.
5. Dar în clipa următoare.
Fu din sanie răsturnat,
Şi'ntr'o groapă foarte mare
Se trezeşte aruncat.
6. In casă-i cald şi e plăcut
Căci soba dogoreşte.
Afară noapte s'a făcut,
Zăpada'ntr'una creşte.
7. E ora şapte şi Costel
Acasă nu s'a înapoiat
Cu sania şi cu Fonfonel
De patru ceasuri a plecat!
8. Fifi iese până'n stradă
Şi strigă: Unde eşti Costel?
Pe loc nu poate să mai şadă
Căci n'are linişte de fel!
***
Şi în omăt îşi vâră nasul.
Aleargă urme mirosind.
Mărind într'una pasul.
2. In faţa gropii trocnite,
EI stă, răsuflă — uşurat.
Căci simţurile-i ascuţite,
Unde-i Costel l-au îndreptat!
3. De umăr pe copil l'apucă,
Şi cu putere 'l trage-afară.
Apoi pe sanie îl culcă
Şi 'n bot pe Fonfonel îl cară!
4. Dar deodată, ce să vadă:
Apare capul lui Costel
Dintr'un maldăr de zăpadă
Iar lângă el e Fonfonel.
5. Şi 'ncepe-Azor, să care-acum,
Zăpada de pe groapă.
Şi o aruncă jos în drum,
A 'năduşit, e tot o apă !
6. L-a dus cu sania pe băiat,
Intr'un galop nebun, Azor.
Ninsoarea-acum-a încetat.
Pe cer n'a mai rămas un nour!
7. Şi pe uşă cine-apare ?
Să vă spun ? Cred c'aţi ghicit !
Strigă Fifi 'n gura mare:
— Ah! nepotul meu iubit.
8. Pe urmă, povesti Costel
Ce-a pătimit cu Fonfonel,
Cum singurul lui ajutor,
A fost doar câinele Azor.
***
La poliţie să declare.
Cum cu hoţul s'a 'ntâmplat
Ce se află 'n închisoare.
2. In manşon cu ea la luat.
Pe eroul Fonfonel,
Şi fudulă a plecat
La poliţie cu el.
3. Şi acolo, povesteşte
Cum jăvruţa s'a luptat
Cu banditul vitejeşte.
Cum de pulpă l-a muşcat!
4. Dar atunci, intră pe uşă
Şi vlăjganul Buză Lată,
Ce cu mâinile 'n cătuşe.
Povesti şi el îndată:
5. — Pe âst mic, pe Fonfonel,
L-am momit cu un cârnat
Şi-a stat smirnă, ca un miel
Nici măcar nu a lătrat!
6. C'un dulău avui de furcă Doamne,
Doamne,ce-am păţit!
Ala luptă, nu se 'ncurcă!
M'a lăsat pe jos rănit!
7. Leşinat, vai, în ce hal!
Ce-a mai fost nu-mi amintesc...
M'am trezit într'un spital!
Insă pot să povestesc,
8. Cum când bine m'am făcut
M'au adus la închisoare...
Şi de-atuncea am zăcut
Jos în beci, ştiţi... la răcoare!
***
Cu urechilc ciulite.
Tot ce hoţul a declarat.
Ş'acum tace şi înghite!
2. Se gândeşte 'ngrijorat:
Ei, cu gloria s'a sfârşit!
Văd că mi s'a înfundat
Şi-o să fie răsplătit.
3 Uriciosul de dulău!
De invidie plesnesc!
Văd albastru, şi mi-e rău!
Ce-ar fi să mă îmbolnăvesc ?
4 Şi să schiaune s'apucă.
Prefăcutul Fonfonel.
Dar cucoana îl apucă
De-o ureche pe căţel.
5. Şi îi strigă:—Taci din gură!
Eşti un laş şi un fricos
Eşti o biată secătură,
Nici isteţ, nici credincios !
7. A trăit doar în bătae !
M'am purtat cu el nedrept,
Dar ascultă-mă potaie,
Toate acum am să Ie 'ndrept !
6. Eşti un trântor mofturos,
îngâmfat, răsbunator,
Hrăpăreţ şi invidios!
Pentru tine biet Azor,
8. Ş'o să vezi ce n'ai gândit;
Tu bătut şi alungat,
El iubit şi răsplătit,
Pentru câte-a 'ndurat.
***
A trecut o săptămână.
Dar priviţi câtă schimbare:
O cunoaşteţi pe stăpână ?
2. Ştiţi cum îl mai giugiulea
Cu bucate fel de fel
Câte nedreptăţi făcea,
Pentru odoru-i Fonfonel !
3. Cum Azor era lovit.
Fără vină tot mereu.
Cum era mereu gonit
Şi-o ducea atât de greu ?
4. Şi era ţinut legat,
Pe când javra huzurea
El bătut şi nemâncat Şi 'nsetat ades zăcea.
5. Acum Azor este iubit
Şi liber sburdă 'n bătătură,
Hrănit şi bine îngrijit
Iar Fifi nu îl mai înjură.
6. Iar Fonfonel îşi ispăşeşte.
Faptele ce le-a făcut
Şi stăpâna nu-l iubeşte
Şi-umblă tare abătut.
7. Cu botu 'n jos, morocănos.
Cu coada 'ntre picioare
Şi îl priveşte duşmănos,
Pe-Azor, cum vesel sare.
8. Şi-aleargă sprinten mulţumit.
Se joacă 'ntr'una cu Costel,
In timp ce şade părăsit.
El, alintatul Fonfonel!
